Bucureştiul a găzduit recent al VII-lea Congres Naţional de Nefrologie, Dializă, Transplant şi Acces Vascular cu participare internaţională, organizat sub egida Asociaţiei Europene de Nefrologie şi a Asociaţiei Europene de Dializă şi Transplant (ERA-EDTA). O amplă relatare de la acest eveniment este realizată de dl prof. dr. Mihai Voiculescu şi dna dr. Diana Zilişteanu. În plus, dl prof. dr. Gérard London, preşedintele în exerciţiu al ERA-EDTA şi preşedintele Congresului de la Bucureşti, răspunde câtorva din întrebările dnei dr. Mihaela Frînculescu. (...)

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

   Bolile cronice, precum artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă şi afecţiunile lombare, principalele „vinovate“ de îngrădirea accesului la muncă pentru sute de mii de cetăţeni ai UE, au reprezentat subiectul unui raport al organizaţiei The Work Foundation din Marea Britanie cu privire la impactul afecţiunilor musculo-scheletale asupra forţei de muncă din 26 de ţări. Rezultatele din România au fost prezentate marţi, 3 mai 2011, la Palatul Parlamentului, sub patronajul Ligii Române contra Reumatismului. (...)

    Eşecul în încercarea de formula o definiţie cuprinzătoare a sănătăţii a făcut să se depună eforturi pentru găsirea unui concept sinonim în medicină. Sub influenţa unei crescânde centrări a preocupărilor legate de persoana umană, teoreticienii occidentali şi în special cei de peste ocean au lăsat la o parte tendinţa de abstractizare a gândirii europene şi au pornit la drum din direcţia subiectivităţii individuale. (...)

   Despre José Rizal, medic oftalmolog, pasionat de pictură, filosofie, limbi străine, explorator şi colecţionar, devenit erou naţional şi părintele independenţei statului Filipine, aflăm de la dna dr. Marinela van den Heuvel-Olăroiu, la rubrica „Jurnalul unui medic cosmopolit“. (...)

   Aşa cum semnalam în numărul trecut, Alianţa pentru Sănătate din România (APSR) – din ai cărei 20 de membri fondatori amintim: Asociaţia Medicală Română, Asociaţia Spitalelor din România, Fundaţia Crucea Alb-Galbenă din România, Patronatul Farmaciştilor din România, Societatea Naţională de Medicina Familiei, Societatea Română de Neuroreabilitare, Fundaţia pentru Protecţia Adulţilor cu Boli Cardiace etc. – a iniţiat un pachet de propuneri pentru măsuri considerate obligatorii, în vederea bunei funcţionări a sistemului de sănătate din ţara noastră. Pentru implementarea lor, APSR consideră că este necesară conlucrarea cu factorii de decizie politică, legislativă şi administrativă cu prerogative în domeniul sănătăţii. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

   O întrebare firească dacă luăm în consideraţie faptul că termenul de sănătate mintală (SM) a depăşit larg sfera medicală, devenind un bun comun, că – profesionişti sau nu – cei care-l folosesc nu-i atribuie întotdeauna acelaşi înţeles, deoarece are mai multe accepţiuni, dar mai ales că psihiatrii poartă „haina“ sănătăţii mintale de parcă ar fi principalii săi proprietari. (...)

 

  

   La propunerea Ministerului Sănătăţii, Guvernul României a adoptat, recent, Hotărârea privind aprobarea Planului naţional de paturi pentru perioada 2011–2013. Elaborat, de Ministerul Sănătăţii, Planul naţional de paturi prevede ca România să se apropie, în următorii trei ani, de media europeană în acest domeniu, care este de 5,61 paturi la mia de locuitori. (...)

   În rândurile de faţă nu mi-am propus să pun în discuţie deciziile politice, economice, de organizare/reorganizare a reţelei de sănătate, respectiv comasările şi reprofilările de unităţi sanitare preconizate şi care urmează a fi aplicate deja în perioada imediat următoare. Mă voi referi la o problemă şi anume: asigurarea asistenţei medicale în anumite regiuni ale ţării, greu accesibile ca distanţă şi căi de acces, aflate departe de centre medicale calificate şi, din perspectiva asistenţei medicale, considerate drept zone cu condiţii grele de muncă, un exemplu tipic constituindu-l regiunea Deltei. (...)

    La un consult de rutină, un bolnav aparent obişnuit a venit cu rezultatul unui examen tomografic computerizat, pe care i-l indicasem anterior, ca să-l revăd. Un lucru firesc, până în momentul în care l-am întrebat, deoarece mai avea o tomografie executată anterior, dacă s-a văzut cu medicul imagist şi a discutat despre rezultatul actual al analizei versus rezultatul mai vechi. În acel moment, bolnavul mi-a spus, pe un ton care exprima o totală dezamăgire: „Nu am reuşit, erau doar asistentele şi tehnicianul şi mi s-a spus că medicul are multe de făcut şi nu are timp, aşa că am dat tomografiile vechi şi mi s-a eliberat noul rezultat“. A continuat ulterior, pe un ton la fel de decepţionat, că acolo a fost, de fapt, ca într-o fabrică – pe o parte bagi porcul sau vaca şi pe partea cealaltă scoţi salamul. Şi a definit-o cu amărăciune în glas: „fabrică de sănătate“. (...)

   

    Imaginea de ansamblu, însoţită de o analiză obiectivă, a sistemelor informatice de sănătate din ţara noastră este conturată de unul din puţinii specialişti, implicaţi activ mulţi ani în acest domeniu, dl dr. mat. Dan D. Farcaş. Domnia sa oferă şi soluţiile, măsurile necesare pentru realizarea unei informatizări funcţionale, eficiente a sistemului de sănătate autohton. (...)

    Coaliţia Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România va organiza, în parteneriat cu Colegiul Medicilor din România, în perioada 11–13 martie 2011, la Bucureşti, a doua ediţie a Forumului Naţional al Asociaţiilor de Pacienţi. Ultima zi a reuniunii coincide cu Ziua Europeană a Pacienţilor. (...)

   Editorialul semnat de Mihaela-Cătălina Vicol, intitulat „Dreptul la sănătate: de la vulnerabilitate la protecţie“, care deschide programatic REVISTA ROMĂNĂ DE BIOETICĂ nr. 3/2010, atrage atenţia că acest drept fundamental al omului implică „mai mult decât absenţa bolii sau a infirmităţii”. Declaraţia Universală asupra Bioeticii şi Drepturilor Omului – UNESCO aduce un element esenţial, acela al responsabilităţii sociale, „ca factor de implicare a statelor în promovare şi protecţia acestor drepturi“, subliniind nevoia de promovare a conceptului de performanţă a sistemului de sănătate. Complexitatea acestui concept creşte aproape exponenţial atunci când este vorba de vulnerabilitate, care poate fi a unor categorii de persoane, fără a uita că, în sine, starea de boală implică o anumită vulnerabilitate, care trebuie temeinic cunoscută şi protejată. (...)

   La iniţiativa Ministerului Sănătăţii, Guvernul României a aprobat Ordonanţa de urgenţă privind introducerea cardului naţional de sănătate.

   Cardul va fi un document obligatoriu pentru fiecare asigurat ce doreşte să acceseze servicii medicale în unităţile sanitare din reţeaua publică, dar şi pentru medicii din sistem, care vor primi, la rândul lor, un card medical profesional. (...)

   De multe ori se citează Raportul OMS referitor la performanţele sistemelor de sănătate din lume (WHO, 2000). Acolo apar două statistici interesante şi importante: • 80 de dolari pe locuitor este considerată cifra de la care investiţii sau mai mulţi bani în sănătate se corelează cu creşterea performanţelor acelui sistem de sănătate • 6% din PIB este considerată cifra de la care poate exista un sistem de sănătate într-o ţară europeană (cu valori ale morbidităţii şi mortalităţii corespunzătoare). (...)

    De multe ori se întâmplă ca, din prea multă concentrare asupra unui detaliu sau a altuia, să pierdem din vedere imaginea de ansamblu. The big picture. Ceea ce ne-ar putea da o falsă impresie. Indubitabil, sunt aspecte demne de toată lauda în sistemul nostru de sănătate, iar săptămânalul „Viaţa medicală“ a adus în atenţia comunităţii medicale româneşti o serie din acestea, într-o lumină – credem – obiectivă. Dar cu o floare, din păcate... Cunoaşteţi urmarea. Recent publicatul raport Sănătatea dintr-o privire. Europa 2010 – document elaborat de Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD), în parteneriat cu Comisia Europeană, cu sprijinul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii – ne readuce la realitate. Un sistem de sănătate trebuie văzut ca un tot unitar, în care diversele aspecte particulare nu capătă semnificaţie decât prin impactul asupra întregului. Iar întregul acesta trebuie situat în context. (...)

   În 1970, o comisie guvernamentală federală (SUA) a iniţiat dezbaterea privitoare la colectarea şi utilizarea datelor şi informaţiilor necesare desfăşurării activităţii de supraveghere a sănătăţii publice, cu obiectivul de a răspunde la întrebarea dacă supravegherea de sănătate publică trebuie sau nu să respecte criteriile etice, atâta vreme cât datele şi informaţiile privesc fiecare individ participant. Acest punct de vedere aduce în dezbatere dreptul la protecţia individuală şi presupune obţinerea consimţământului, a acordului de participare, pe baza informării asupra riscurilor de expunere şi a beneficiilor. Era necesar un punct de vedere, un răspuns la întrebarea dacă datele şi informaţiile, analiza trebuia să fie verificate de instituţiile etice care avizează supravegherea de sănătate publică, exclusă avizărilor. (...)